Iata ca am si sosit din Turcia. Acum ceva zile, dar nu am putut sa scriu. Nu din cauza oboselii ci din cauza razboiului de care va spuneam intr-unul din post-urile trecute.
Toata lumea ma intreaba cum a fost. Raspunsul este unul singur. A fost ca si atunci cand nu-ti lipseste nimic. Iar concluzia asta cred ca este suficienta. Ca sa fiu un pic mai rau, mi-a lipsit un tuborg. Dar am putut trece peste asta.
Zborul cu avionul este excelent, atata timp cat dormi noaptea, esti odihnit, nu ai baut nimic. Deci mit-urile de genul acesta pica. Mi-au placut la nebunie scufundarile, pacat doar pana la 12m, daca se va ivi ocazia, as vrea si la o adancime mai mare.
Restul impresiilor nu cred ca ar mai trebui sa spun pentru ca se stiu si din alte surse.
PROBLEMA: cea mai mare este ca am inceput sesiunea de restante. O sesiune nu atat de bogata ca in alti ani, dar destul de dificila, fara vreun chef.
O mare dezamagire s-a intamplat zilele acestea, mai precis ieri, dupa care sper sa-mi revin curand pentru ca este nevoie. Dar cum niciodata lucrurile nu ies asa cum le planuiesc, tac si ma lupt mai departe(cu cine, habar nu am, dar imi place expresia).
Am citit. Asta e lucrul bun. Doar o carte, care e planuita spre a fi citita de mult timp, poate cateva luni. O carte care mi-a aratat ce inseamna sa-ti traiesti viata, ce inseamna munca, ce inseamna un om adevarat. Titlul nu-l voi spune, pentru ca fiecare dintre noi (cred eu) trebuie sa descopere singur fiecare carte.
Va doresc un septembrie uimitor de frumos si ma scuzati, STIMATI CITITORI, ca nu scriu mai des.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu