miercuri, 25 noiembrie 2009

Mi-e dor de vara, de mare...

Cum spune si titlul, mi-e dor. Este un lucru ciudat cu caldura asta din timpul verii. Incepand din luna mai, parca este alceva, alt aer, alta viata. Parca este lume pe strada, parca apare un zambet, pana si iubirea este altfel intr-o vara, pana si o aventura este altfel. Spre deosebire de anotimpul asta rece, care pe unii ii bucura. Cred ca sunt masochisti, sa-ti placa frigul, sa vezi oameni infrigurati in statii de autobuz, sa nu poti iesi afara decat dupa ce ai 10 kg de haine pe tine, sa nu poti bea o bere in tihna.

Poate pentru unii bucuriile ierni inseamna sarbatorile de iarna. Dar de ce trebuie sa platim acest pret al frig-ului pentru 2, 3 zile.
Nu pot intelege cum iti place sa stai in casa, pentru ca iarna nu ai alceva ce sa faci, nu inteleg cum iarna iti place sa cheltui o palarie de bani(pentur ca la noi asta inseamna sa te duci la munte) pentru un weekend la munte.

Mi-e dor de mare, mi-e dor de vara acum cand nici primii fulgi de nea nu au cazut. Acum cand gandurile parca s-au oprit, au inghetat, hiberneaza cel mai probabil.
Sper din tot sufletul sa treaca cat mai repede perioada aceasta de frig, asta sper in fiecare an cand vine decembrie.

Te iubesc draga "VARA"!!

duminică, 22 noiembrie 2009

Nu va meritati tara

Dupa cum rezulta din unele post-uri trecute, eu imi iubesc tara, iubeam si oamenii din ea, pana azi.

Nu puteam fi indiferent si sa nu scriu nimic despre alegeri. Da intradevar, alegerea conducatorului. Pana azi era conducator, am sperat. Daca acum o luna nici nu vroiam sa aud de mers la vot, iata ca am fost. Am analizat, si am ales. Am ales impotriva firii, impotriva "normalitatii romanesti". Iata ca nu a fost sa fie.

Astazi a castigat bascalia, a castigat nesimtirea si hotia profunda.

M-am hotarat sa pun si un titlu post-ului. Un titlu care spune tot. Romanii nu isi merita tara. Nu-si merita nimic din ea. Tara lui Borat, tara comportamentului de mahala, tara celor care se vaita.

marți, 10 noiembrie 2009

Reintoarcerea....

Nu am mai scris de foarte mult timp. Cauzele sunt diverse, incepand cu faptul ca neavand ce, invartindu-ma in mocirla cotidiana zi de zi.

Azi a venit un soc, un soc asteptat. Un soc care mi-as fi dorit sa vina mai repede, pentur ca este trist sa vezi un om in spital. Socul se cheama Gheroghe Dinica.
Pentru mine, nu este un om, un monstru sacru al scenei romanesti. Este cuprinsul dintr-o poveste, care a inceput cu Stefan Iordache. Si cel mai probabil se va incheia, sper din tot sufletul cat mai tarziu cu stimabilul domn Nelu Ploiesteanu.

Intre timp, iata ca in curand va trebui sa mergem sa votam. Normal pentru un viitor mai bun. Recomandarea mea e sa stati acasa si sa sarbatoriti clipele ramase dintr-o tara completa. Acum tara noastra are sentinta data. Moarte prin decapitare in data de 6 decembrie, cand vom afla numele calaului. Imi doresc din tot sufletul sa ma insel, dar nu prea vad nimic care sa ma faca sa sper.
In continuare va transmit un gand plin de voiosie si voie buna. Vorba sloganului: Sarbatorile vin, sarbatorile vin!

P.S.: Este simplu pentru majoritatea cititorilor sa pun un video cu Gherghe Dinica, dar cum citorii blogului meu, sunt oameni invatati scriu doar atat: "La carciuma din cartier..."