MULTUMESC SCRIITORILOR

Uneori stau, vreau sa scriu ceva, idei sunt, dar nu ies cuvintele, mainile parca sunt defecte si nu vor sa scrie ideile din cap.
Oare e chiar atat de greu sa scrii niste idei, pe un ecran, la o tastatura?

Ei bine. DA !!!
Este greu pentru ca ideile sunt multe, vin de-a valma, ele trebuiesc asezate intr-o ordine inteleasa de oricine. Nu poti veni sa arunci cu niste idei, cu niste propozitii in citotor fara nici o logica. Uneori uit lucrul acesta si incep cu o idee, trec la alta fara nici un fel de logica privit un pic mai atent. La suprafata totul este unit, dar este unit doar pentru ca troneaza ideea principala.
De ce le multumesc scriitorilor? Eu ala care nu e un pasionat de a citi. Eu care tin o carte 4 luni pana ma apuc de ea. Eu ala care citeste 10 pagini, daca se plictiseste, inchide cartea si se duce sa bea o bere.
Pentru ca ei stiu si au puterea de a tine omu acolo in carte, iti creaza o dorinta de a afla deznodamandul, iar cartea inchisa dupa 10 pagini, se reia si parca este alta, alta carte, o insiruire de evenimente care te fac sa fii acolo prezent. Prezent in carte, in aventura.
Nu multi stiu sa faca asta, unii nu stiu nici macar sa vorbeasca pe intelesul oricui, dar ei au reusit.

As vrea sa.....mai bine nu...

De mult timp spuneam ca vreau sa-mi iau masina (nu masini de sute de mii de euro cred ca 4000-5000 suma maxima), acum in ultimul timp ca-mi iau mototicicleta. Imi permiteam sa spun ca as vrea.

Astazi m-a lovit si pe mine ce pe unii i-a lovit din plin. I-a lovit si acum sunt pe drumuri, fara masini, unii fara case, altii cu datorii la camatari si mai stiu eu ce nenorociri.

Astazi am realizat ce perioada grea va veni. Va veni mai ales pentru mine. Am realizat ca nici nu mai pot spune ca imi doresc ceva...

Poate va intrebati dragi cititori: DE CE???

Din simplul fapt ca lumea este data afara, dar locuri sa se angajese nu sunt. Acum sa dam vina pe unu si pe altul nu are rost. Ne amagim.

Urmeaza o perioada muuuuult mai grea decat ce este acum. Urmeaza ceva ce este greu de inchipui. Ceva nu as dori nici pentru cel mai rau om de pe acest glob. Din acest lucru imi doresc doar un singur lucru. Lucru pentru care voi milita zi de zi, ora de ora, minut dupa minut. SI anume sa nu se mai duca nimeni la vot. Sa aratam ca macar odata suntem o forta ca natiune.

Multi au murit ca noi sa existam asa ca sa le aratam respectul.

Zsindrom-u la tv. Iata ca la ce frumusete absoluta sunt, dupa ce am incercat sa nu apar, m-au prins pana la urma.

Biciclistii au fost stapani azi-noapte pe strazile Capitalei!

StirileProTV.ro

Sa facem ce vrem...

In mod normal, in viata noastra fiecare ar trebui sa faca ce vrea. Ei iata ca unii fac ce vor (intr-o mica sau mare masura, dar fac), trecand peste orice probleme, iar altii ajung niste sclavi.
Eu unu de curand m-am apuca de scoala pentru categoria A. 99% din persoanele cu care interactionez mi-au spus ca e o prostie. Ca la ce-mi trebuie mie sa merg cu motocicleta. Ei aici nu si-au dat seama ca daca am categoria A in permis, nu e si obligatoriu sa ai motocicleta. Dar iata ca ajung si unde vreau la faptul ca ma gandesc unde duce ambitia asta de a face ce-mi place. De ce oare nu mi-a placut si mie sa ma duc zi de zi la facultate. De ce oare nu-mi place sa merg cu trenu? De ce oare? Asta e intrebarea care uneori ne macina pe toti.
Din pacate facem si ce nu ne place. Dar aici mai este un aspect. Facem acel ceva ca suntem obligati sau doar asa sa fie(vezi aia cu 30 de facultati fara nici o specializare) fara sa ne ajute in nici un fel.
Si totusi sa revin la mine, ca e blogu meu si stau asa si ma gandesc, daca aveam un gram de vointa si pentru alte lucruri mai contructive sau poate daca eram nascut cu 3-4 ani mai devreme, acum nu ma mai ingrijoram ca in octombrie o sa-mi caut alt servici.
Pana una alta, va doresc sa faceti numai ce vreti si sa va delectati cu urmatoarea melodie.

"Sa bem sa fie bine"

George la sfarsit-ul anului trecut a spus asta: Sa bem sa fie bine.

Am inceput anul cu vorbele astea, iar acum dupa ce porcarii se intampla la televizor, ajung la concluzia ca sunt cele mai intelepte cuvinte care puteau fi spuse.
Poate va intrebati de ce.
Primul motiv ar fi acela ca in bautura, oamenii buni gasesc un refugiu.
Apoi ma gandesc ca la o bere sau un vin, oamenii gandesc limpede, isi vorbesc sincer, se contrazic pe tot felul de teme. Unii se inveselesc mai mult, dar sunt simpatici pentru unii, pentru altii, netrecuti prin perioadele vietii pot fi niste distrusi.
Ar mai si contextul actual din tara, cand cu inima stransa astept sa vina ce e mai rau in tara asta. Astept acea "mini-Anarhie". Unii se gandesc ca o sa iasa lumea in strada ca la revolutie. Ei bine cred ca se inseala.
Uite ca dintr-o idee am ajuns la alta. Asa se face ca oricat am incerca sa uitam de aceasta situatie critica a Romaniei, nu putem.
De aceea va invit sa va duceti la magazin, sa luati o sticla de vin rosu. Sa va luati un pahar, sa va asezati in fotoliu, apoi sa ascultati muzica vin-ului. O muzica inteleasa de putini, dar ascultata de multi sub diferite forme.

Sosirea din straini, drumul spre nicaieri.

Iata ca am si sosit din Turcia. Acum ceva zile, dar nu am putut sa scriu. Nu din cauza oboselii ci din cauza razboiului de care va spuneam intr-unul din post-urile trecute.
Toata lumea ma intreaba cum a fost. Raspunsul este unul singur. A fost ca si atunci cand nu-ti lipseste nimic. Iar concluzia asta cred ca este suficienta. Ca sa fiu un pic mai rau, mi-a lipsit un tuborg. Dar am putut trece peste asta.

Zborul cu avionul este excelent, atata timp cat dormi noaptea, esti odihnit, nu ai baut nimic. Deci mit-urile de genul acesta pica. Mi-au placut la nebunie scufundarile, pacat doar pana la 12m, daca se va ivi ocazia, as vrea si la o adancime mai mare.

Restul impresiilor nu cred ca ar mai trebui sa spun pentru ca se stiu si din alte surse.

PROBLEMA: cea mai mare este ca am inceput sesiunea de restante. O sesiune nu atat de bogata ca in alti ani, dar destul de dificila, fara vreun chef.
O mare dezamagire s-a intamplat zilele acestea, mai precis ieri, dupa care sper sa-mi revin curand pentru ca este nevoie. Dar cum niciodata lucrurile nu ies asa cum le planuiesc, tac si ma lupt mai departe(cu cine, habar nu am, dar imi place expresia).

Am citit. Asta e lucrul bun. Doar o carte, care e planuita spre a fi citita de mult timp, poate cateva luni. O carte care mi-a aratat ce inseamna sa-ti traiesti viata, ce inseamna munca, ce inseamna un om adevarat. Titlul nu-l voi spune, pentru ca fiecare dintre noi (cred eu) trebuie sa descopere singur fiecare carte.

Va doresc un septembrie uimitor de frumos si ma scuzati, STIMATI CITITORI, ca nu scriu mai des.